Adevărul despre cărțile mele

Simțeam nevoia să vă împărtășesc aceasta.

Important!

Totul a început când eram în clasa a noua, după ce am urmărit toate filmele Star Wars.

Mi-au plăcut atât de mult, încât m-au inspirat să-mi imaginez o lume science-fiction, cu acțiune care se desfășoară undeva în spațiu, pe alte planete, cu diferite ființe umane cu puteri. Nu aveau „forța” din Războiul Stelelor și nici cultul Jedi, dar toți aveau puteri, deși sunt oameni ca noi. 

Au puteri elementare, cum ar fi manipularea focului sau a apei, sau un alt tip de puteri, cum ar fi super viteza, super forța, trecerea prin ziduri, etc. În plus, au un război intergalactic, familii pentru care luptă, au armate, o rebeliune...

Ați înțeles esența.

De fapt, totul a început când aveam 11 ani, după ce am urmărit Transformers Prime. Atunci eram o fană atât de mare și încă mai sunt! Atunci, am creat niște personaje originale, ei fiind roboți extratereștri care care, prin magie, erau transformați în ființe umane cu oase, carne și sânge, care puteau să aibă copii și, de asemenea, superputeri. Cu toate acestea, în clasa a șasea, am luat o pauză de la această „poveste”, până în a noua, când am urmărit filmele Star Wars și am decis să continui cu vechea poveste și chiar să o reimaginez.

Întorcându-ne la inspirația din Star Wars, totul a început cu „Ce se întâmplă dacă întâlnirea dintre Luke Skywalker și Darth Vader ar fi fost diferită?”, aceasta fiind ideea primei cărți.

Și

„Dacă ar exista un singur copil în loc de gemeni?”, aceasta ar fi ideea celei de-a doua cărți.

Am vrut să schimb soarta lui Darth Vader, așa că am făcut două versiuni succesive ale acestuia, creând două personaje diferite, dar aceleași.

Prin urmare, am început să scriu prima carte de la mijloc, cu versul: „Razer mergea agale și cu grijă pe coridoarele iluminate ale navei”. Apoi, am terminat-o, dar cu o întorsătură, căci, pe vremea când o scriam, mi-au venit mai multe idei și m-am hotărât asupra unei continuări. Abia după aceasta, am continuat cu începutul ei, până am ajuns la punctul în care am început să o scriu. 

Profesorului meu de literatură nu i-a plăcut, fiind fost inspector școlar, profesor universitar, scriitor și critic literar. În acea vacanță de vară, am rescris-o și în toamna următoare i-am trimis cartea. I-a plăcut și mi-a spus să-i trimit cîte zece pagini pentru a le corecta, după o citire mai aprofundată. Cu toate acestea, această carte este încă plină de greșeli, adică cu lucruri neexplicate și mici contradicții în termeni, cum ar fi numele sau termenii schimbați anii / perioadele. Asta mă înspăimântă pentru că nici eu, nici editorul de la editură nu am văzut aceste mici greșeli. 

După „prima editare”, profesorul m-a ajutat să iau legătura cu directorul bibliotecii județene și, dumnealui m-a ajutat să iau legătura cu două edituri, doar una acceptându-mă. Cea care m-a acceptat, deși sunt puțin supărat pe ei, încă nu știu cum m-au acceptat așa cum sunt praf; de aceea le mulțumesc profund pentru acceptarea publicării celor două cărți ale mele, așa cum sunt.

Până în prezent, încă nu înțeleg de ce profesorul meu este mândru de mine și chiar mă laudă, deoarece ambele cărți sunt atât de rele.

La început, credeam că mă pricep  la scris, apoi m-am trezit și mi-am dat seama că nu sunt.

La început am scris de plăcere, dar nu știam elemente de povestire, dezvoltarea personajelor, construirea lumii etc. Nici acum nu știu totul, dar știu mai multe despre lucrurile de scriere creativă decât știam când am început să scriu. 

Mai mult decât atât, am crescut, mi-am schimbat perspectiva și viziunea asupra vieții și, de asemenea, am schimbat multe lucruri din plotul ambelor cărți publicate. Așa că trebuie să le rescriu. Desigur, intenționez să le rescriu, să le reorganizez, mai ales că, dacă la început, am scris din plictiseală, plăcere și din curiozitate, acum vreau să scriu pentru a deveni un autor bestseller. Știu că este extrem de muncă, dar voi încerca să nu renunț.

Oricum, prima carte a primit la început recenzii de 4 stele de la tineri cititori, dar, în realitate, merită 2 stele, așa cum o face și a doua mea carte, deși consider că a doua carte este mai bună decât prima.

Am început să scriu a doua carte imediat după ce am terminat prima versiune a primei cărți. Jumătate din ea, și din nou este a doua, deoarece se pare că am avut o preferință stranie pentru a nu începe cu începutul, pe care am scris -oînainte de Crăciunul din 2018, iar cealaltă, în vara anului 2019, într-o lună.

Îmi amintesc că atunci stăteam în fața calculatorului timp de 12 de ore pe zi, scriind. Apoi, tot în acea perioadă, nu știam ce este editarea corectă, așa că, după ce am terminat de scris prima schiță, nu mai rămânea decât să verific gramatica și atât. 

Acest lucru e atât de greșit!

Cu toate acestea, am fost publicată, iar acum, profesorul meu vrea să lansez și a doua carte, deoarece a fost publicată la începutul pandemiei, fără o lansare adecvată. Totuși, nu i-am spus că sunt de părere că a doua mea carte este rea și că vreau să o rescriu, să nu-l întristez sau să nu se supere pe mine sau ceva, din moment ce mă laudă atât de mult.

Așa după cum spuneam anterior, a doua carte a fost scrisă pornind de la ideea, „Ce se întâmplă dacă în Războiul Stelelor ar exista doar Luke?” Și „Dacă Luke ar fi o fată?” Și „Dacă Darth Vader era altfel?” sau „Ce s-ar fi întâmplat dacă regina Padme Amidala nu ar fi murit la naștere?” Prin urmare, am încercat să găsesc versiunea mea a Războiului Stelelor. Și iată-o.

În ceea ce privește plotul ei, așa începe a doua parte (sau „carte”, după cum am numit părțile ei): „Ea alerga neîncetat pe coridorul care era făcut în întregime din metal de culoare argintie, fiind luminat de lămpile albe de pe tavan. Tocmai se trezise acolo, alergând fără știre. Își auzea respirația și bătăile inimii, dar se simțea de parcă nu era singură. Apoi a auzit ceva în afară de bătăile ei, ca un sforăit, un fel de respirație grea și asurzitoare. Se întreba de ce aleargă așa și, când și-a întors capul pentru a vedea ce se afla în spatele ei, a întâlnit creatura întunecată care o urmărea.”

Cu toate acestea, acest lucru vine și cu o întorsătură de situație: personajul principal este, de asemenea, personajul principal în continuitatea corectă a primei cărți, deoarece această a doua carte nu este continuitatea primei, în ceea ce privește plotul. Aceasta prezintă numai trecutul unui personaj.

Și am mai avut alte câteva personaje care aveau nevoie și de niște povestiri. Așa că am creat o saga de opt sau nouă cărți, prima fiind a patra din serie, iar a doua, a cincea. 

Știu, este o nebunie, nu-i așa?